zapcil'âc (înv.) s. n. pl. zapcil'âcuri substantiv neutruzapcilâc
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (Înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Din zapciu + suf. -lâc. substantiv neutruzapcilâc
zapcilî́c și (rar) -líc n., pl. urĭ (d. zapciŭ). Funcțiunea de zapciŭ. Fig. Iron. Execuțiune administrativă aspră. substantiv neutruzapcilîc
zapcilâc n. 1. funcțiunea de zapciu: un zapcilâc, o vătășie de plaiu GHICA; 2. execuțiune administrativă: cine v´a scăpat de zapcilâc, de bir, de havalele ? (GANE). [Derivat din zapciu]. substantiv neutruzapcilâc
ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (înv.) 1. Zapcierie. 2. Zapcială. – Zapciu + suf. -lâc. substantiv neutruzapcilâc
zapcilâc | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zapcilâc | zapcilâcul |
plural | zapcilâcuri | zapcilâcurile | |
genitiv-dativ | singular | zapcilâc | zapcilâcului |
plural | zapcilâcuri | zapcilâcurilor |