zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice adjectivzadarnic
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic. adjectivzadarnic
zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-. adjectivzadarnic
zadarnic a. și adv. în zadar. adjectivzadarnic
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic. adjectivzadarnic
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic. adjectivzădarnic
zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-. adjectivzadarnic
zădárnic, V. zadarnic. adjectivzădarnic
ZĂDÁRNIC, -Ă adj. v. zadarnic. adjectivzădarnic
zadarnic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zadarnic | zadarnicul | zadarnică | zadarnica |
plural | zadarnici | zadarnicii | zadarnice | zadarnicele | |
genitiv-dativ | singular | zadarnic | zadarnicului | zadarnice | zadarnicei |
plural | zadarnici | zadarnicilor | zadarnice | zadarnicelor |