WÍNDKANTER s.n. (Geol.) Bloc de piatră din regiunile aride modelat de vânt, care prezintă mai multe muchii și fețe; bloc cu fațete. [< germ. Windkanter]. substantiv neutruwindkanter
windkanter substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | windkanter | windkanterul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | windkanter | windkanterului |
plural | — | — |