văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre; adjectivvăzător
VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător. adjectivvăzător
văzător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | văzător | văzătorul | văzătoare | văzătoarea |
plural | văzători | văzătorii | văzătoare | văzătoarele | |
genitiv-dativ | singular | văzător | văzătorului | văzătoare | văzătoarei |
plural | văzători | văzătorilor | văzătoare | văzătoarelor |