văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi substantiv femininvăpaie
văpáĭe f., pl. ăĭ (lat. pop. *vapalĭa, d. vapor, abur; it. vampa, vechĭ vapa; alb. vapă; sîrb. vapa, abur, exalațiune, vapaj [d. rom.] vaĭet. V. vipie). Mare flacără, mare căldură, arșiță, vipie: văpaĭa ĭaduluĭ, văpaĭa uneĭ zile de vară. V. lipăr, pripec, toĭ. substantiv femininvăpaĭe
văpaie f. flacără mare: focul arde cu văpaie; fig. văpăi de ochi sălbatici AL. [Dintr’un primitiv vapă, conservat în vechea italiană și în albaneză]. substantiv femininvăpaie
văpáie (-ắi), s. f. – Pară, flacără mare. Origine necunoscută. Se indică de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia ‹ vapa (Pușcariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vapë „căldură” (Cihac, II, 721); dar relația dintre aceste cuvinte nu este clară. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arșiță). Der. (în)văpăia, vb. (a arde cu flacără); svăpăiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), această relație semantică nu este clară (probabil „descompus ca cel care scapă de la incendiu”; după Crețu, din sl. sverĕpovati „a exaspera”; după Tiktin, se pleacă de la ideea de „aprins”). substantiv femininvăpaie
VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță (2). – Cf. alb. vapë. substantiv femininvăpaie
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze verbvăpăi
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze verbvăpăi
VĂPĂÍ, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (înv.) A arde cu văpăi. [Var.: văpăiá vb. I] – Din văpaie. verbvăpăi
VĂPĂIÁ vb. I v. văpăi. verbvăpăia
văpăia | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)văpăia | văpăiere | văpăiat | văpăind | singular | plural | ||
văpăind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | văpăiază | (să)— | văpăia | văpăie | văpăiase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | văpăiază | (să)văpăieze | văpăiau | văpăiară | văpăiaseră |