vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă verb tranzitivvălțui
VĂLȚUÍ, vălțuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor1. – Valț1 + suf. -ui. verb tranzitivvălțui
vălțuit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vălțuit | vălțuitul | vălțuită | vălțuita |
plural | vălțuiți | vălțuiții | vălțuite | vălțuitele | |
genitiv-dativ | singular | vălțuit | vălțuitului | vălțuite | vălțuitei |
plural | vălțuiți | vălțuiților | vălțuite | vălțuitelor |