vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă verb tranzitivvălmăși
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv). verb tranzitivvălmăși
vălmășeală, -ésc, V. învălm-. verb tranzitivvălmășeală
învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc. verb tranzitivînvălmășesc
vălmăși | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)vălmăși | vălmășire | vălmășit | vălmășind | singular | plural | ||
vălmășind | vălmășiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | vălmășesc | (să)vălmășesc | vălmășeam | vălmășii | vălmășisem | |
a II-a (tu) | vălmășești | (să)vălmășești | vălmășeai | vălmășiși | vălmășiseși | ||
a III-a (el, ea) | vălmășește | (să)vălmășeai | vălmășea | vălmăși | vălmășise | ||
plural | I (noi) | vălmășim | (să)vălmășim | vălmășeam | vălmășirăm | vălmășiserăm | |
a II-a (voi) | vălmășiți | (să)vălmășiți | vălmășeați | vălmășirăți | vălmășiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | vălmășesc | (să)vălmășească | vălmășeau | vălmășiră | vălmășiseră |