văitău definitie
- Vezi aici mai multe rimevăitău
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvăi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuău
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutău
VĂITẮU, văitaie, s. n. (Reg.) Vas mic, făcut din scoarță de fag, cu care se vămuiesc cerealele la moară. substantiv neutruvăitău
vaitắu (-táie), s. n. – Vas cu care morarul separă uiumul. Sb. vajda „beneficiu”, cf. faidă. substantiv neutruvaitău
văitá (a se ~) (văi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vait, 3 se váită, 1 pl. ne văitắm verb tranzitivvăita
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a -á v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și´n P. P. verb tranzitivvaĭet
VĂITÁ, vait, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. verb tranzitivvăita
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivăitău
| văitău | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | văitău | văităul |
| plural | văitaie | văitaiele | |
| genitiv-dativ | singular | văitău | văităului |
| plural | văitaie | văitaielor | |