vânătorire definitie

credit rapid online ifn

VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător. verb tranzitivvânători

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivânătorire

vânătorire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vânătorire vânătorirea
plural vânătoriri vânătoririle
genitiv-dativ singular vânătoriri vânătoririi
plural vânătoriri vânătoririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z