vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă verb tranzitivvâlcezi
VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. verb tranzitivvâlcezi
vîlcezésc (mă) v. refl. Bc. Fc. Mă fac vîlced. Serbia. Mă învinețesc, mă stric. verb tranzitivvîlcezesc
vâlcezire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vâlcezire | vâlcezirea |
plural | vâlceziri | vâlcezirile | |
genitiv-dativ | singular | vâlceziri | vâlcezirii |
plural | vâlceziri | vâlcezirilor |