VOLÉU s.n. 1. V. vole. 2. Volet (1) [în DN]. ♦ Aripă laterală, mobilă a unui poliptic. 3. Serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. [Cf. fr. volée, volet]. substantiv neutruvoleu
VOLÉU s. n. 1. (tenis) reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul. 2. volet (1). ◊ aripă laterală, mobilă a unui poliptic. ◊ (cinem.) dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii. 3. serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. 4. (pl.) efecte cinematografice constând în înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație. (< fr. volée, volet) substantiv neutruvoleu
voleu, voleuri s. n. fese de femeie. substantiv neutruvoleu
voléu2 (lovitură asupra unei mingi, contracție musculară) s. n., art. voléul; pl. voléuri substantiv neutruvoleu
VOLÉU2 s. n. v. volet2. substantiv neutruvoleu
VOLÉU1, voleuri, s. n. (Sport) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. – Din fr. volée. substantiv neutruvoleu
voleu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | voleu | voleul |
plural | voleuri | voleurile | |
genitiv-dativ | singular | voleu | voleului |
plural | voleuri | voleurilor |