voala definitie

VOALÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. ◊ refl. (Despre voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (refl.) (Despre un material fotografic) A se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. [Pron. vo-a-la. / cf. fr. voiler]. verb tranzitivvoala

VOALÁ vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. II. refl. 1. (despre voce) a-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. 3. (despre o piesă de lemn sau de metal, o foaie de tablă etc.) a se deforma, a nu mai fi plană. (< fr. voiler) verb tranzitivvoala

voalá (a ~) (voa-) vb., ind. prez. 3 voaleáză verb tranzitivvoala

VOALÁ, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal (1); a ascunde, a masca; fig. a înșela aparențele. ◊ Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului (2); a se înnegri. – Din fr. voiler. verb tranzitivvoala