vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455). substantiv masculinvizitiu
vizitíŭ (vest) și vezetéŭ (est) m. (ung. vezetö, conductor). Cel ce mînă caiĭ la o trăsură. substantiv masculinvizitiŭ
vizitiu m. cel ce mână caii la o trăsură. [Mold. vezeteu = ung. VEZETÖ, conducător]. substantiv masculinvizitiu
VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. Persoană care conduce caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezetéu s. m.] – Din magh. vezetö. substantiv masculinvizitiu
vizitiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vizitiu | vizitiul |
plural | vizitii | vizitiii | |
genitiv-dativ | singular | vizitiu | vizitiului |
plural | vizitii | vizitiilor |