vindecător definitie

credit rapid online ifn

vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre adjectivvindecător

vindecător a. și m. care vindecă. adjectivvindecător

credit rapid online ifn

VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător. adjectivvindecător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivindecător

vindecător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vindecător vindecătorul vindecătoare vindecătoarea
plural vindecători vindecătorii vindecătoare vindecătoarele
genitiv-dativ singular vindecător vindecătorului vindecătoare vindecătoarei
plural vindecători vindecătorilor vindecătoare vindecătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z