VIBRAȚIÚNE s.f. v. vibrație. substantiv femininvibrațiune
*vibrațiúne f. (lat. vibrátio, -ónis). Tremurătura uneĭ coarde întinse cînd o atingĭ cu arcușu orĭ o loveștĭ orĭ a uneĭ lame elastice care are un capăt fixat orĭ a unuĭ clopot cînd e lovit. – Și -áție (rus. vibráciĭa). substantiv femininvibrațiune
vibrați(un)e f. mișcare repede, continuă și alternativă, un fel de tremurătură: vibrațiunea unei coarde de vioară. substantiv femininvibrațiune
VIBRAȚIÚNE s. f. v. vibrație. substantiv femininvibrațiune
vibrațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vibrațiune | vibrațiunea |
plural | vibrațiuni | vibrațiunile | |
genitiv-dativ | singular | vibrațiuni | vibrațiunii |
plural | vibrațiuni | vibrațiunilor |