VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius]. adjectivveterinar
VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius) adjectivveterinar
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; adj. f. veterináră, pl. veterináre adjectivveterinar
*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale. adjectivveterinar
veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ║ m. cel ce tratează boale de animale. adjectivveterinar
VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1). – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius. adjectivveterinar
medico-veterinar a. relativ la medicina veterinară: Școală medico-veterinară. adjectivmedicoveterinar
médico-veterinár adj. m., pl. médico-veterinári; f. médico-veterináră, pl. médico-veterináre adjectivmedico-veterinar
MÉDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinei veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire. adjectivmedico-veterinar
veterinar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | veterinar | veterinarul | veterinară | veterinara |
plural | veterinari | veterinarii | veterinare | veterinarele | |
genitiv-dativ | singular | veterinar | veterinarului | veterinare | veterinarei |
plural | veterinari | veterinarilor | veterinare | veterinarelor |