VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo]. substantiv neutruvertij
VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige) substantiv neutruvertij
vertíj s. n., pl. vertíjuri substantiv neutruvertij
VERTÍJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige. substantiv neutruvertij
vertij substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vertij | vertijul |
plural | vertije | vertijurile | |
genitiv-dativ | singular | vertij | vertijului |
plural | vertijuri | vertijelor |