VELÍT, -Ă, veliți, -te, adj. v. VELI. – [Sinonime] adjectivvelit
velít adj. m. și s. (d. vel- cu sufix grecesc). Vechĭ. Boĭer mare. În Țara Românească eraŭ 19 boĭerĭ velițĭ: banu, vornicu, logofătu, spătaru, vistieru, cluceru, postelnicu, paharnicu, stolnicu, comisu, aga, serdaru, medelniceru, slugeru, pitaru, vornicu de Tîrgoviște, armașu, șătraru și cluceru de arie (Gĭur. 14). V. boĭer. adjectivvelit
VELÍT, veliți, adj. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. – Vel + suf. -it. adjectivvelit
VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. substantiv masculinvelit
VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) substantiv masculinvelit
velít (înv.) adj. m., pl. velíți substantiv masculinvelit
velít adj. m. și s. (d. vel- cu sufix grecesc). Vechĭ. Boĭer mare. În Țara Românească eraŭ 19 boĭerĭ velițĭ: banu, vornicu, logofătu, spătaru, vistieru, cluceru, postelnicu, paharnicu, stolnicu, comisu, aga, serdaru, medelniceru, slugeru, pitaru, vornicu de Tîrgoviște, armașu, șătraru și cluceru de arie (Gĭur. 14). V. boĭer. substantiv masculinvelit
velit a. 1. mare, de primul rang: eu, boier velit, să plătesc capitație! AL.; 2. fruntaș: niște veliți Poloni din avangardă BĂLC. [Formă grecizată din vel]. substantiv masculinvelit
VELI- elem. „velum, văl membranos”. (< fr. veli-, cf. lat. velum) verb tranzitivveli
velit adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | velit | velitul |
plural | veliți | veliții | |
genitiv-dativ | singular | velit | velitului |
plural | veliți | veliților |
velit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | velit | velitul | velită | velita |
plural | veliți | veliții | velite | velitele | |
genitiv-dativ | singular | velit | velitului | velite | velitei |
plural | veliți | veliților | velite | velitelor |