uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. uscățívă, pl. uscățíve adjectivuscățiv
USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv. adjectivuscățiv
uscățiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uscățiv | uscățivul | uscățivă | uscățiva |
plural | uscățivi | uscățivii | uscățive | uscățivele | |
genitiv-dativ | singular | uscățiv | uscățivului | uscățive | uscățivei |
plural | uscățivi | uscățivilor | uscățive | uscățivelor |