urâțénie (-ni-e) s. f., art. urâțénia (-ni-a), g.-d. art. urâțéniei; (ființe, lucruri) pl. urâțénii, art. urâțéniile (-ni-i-) substantiv femininurâțenie
urîțénie f. Uricĭune. Fig. Femeĭe urîtă, cĭumă. substantiv femininurîțenie
URÂȚÉNIE, (2) urâțenii, s. f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie. substantiv femininurâțenie
urâțenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | urâțenie | urâțenia |
plural | urâțenii | urâțeniile | |
genitiv-dativ | singular | urâțenii | urâțeniei |
plural | urâțenii | urâțeniilor |