următor definitie

următór adj. m., s. m., pl. următóri; adj. f., s. f. sg. și pl. următoáre; abr. urm. adjectiv următor

următór, -oáre adj. Care urmează, care vine pe urmă: elevu, capitulu [!] următor. adjectiv următor

următor a. care vine după. adjectiv următor

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător. adjectiv următor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului următor

următor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular următor următorul următoare următoarea
plural următori următorii următoare următoarele
genitiv-dativ singular următor următorului următoare următoarei
plural următori următorilor următoare următoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z