upovăínță f., pl. e. L. V. Speranță. – Și op- și upu-. substantiv femininupovăință
upovăință | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | upovăință | upovăința |
plural | upovăințe | upovăințele | |
genitiv-dativ | singular | upovăințe | upovăinței |
plural | upovăințe | upovăințelor |