UNIFORMIZÁT, -Ă, uniformizați, -te, adj. Cu caracter uniform. – V. uniformiza. adjectivuniformizat
UNIFORMIZÁ vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser]. verb tranzitivuniformiza
UNIFORMIZÁ vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser) verb tranzitivuniformiza
uniformizá (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizeáză; ger. uniformizấnd verb tranzitivuniformiza
uniformizà v. a face uniform. verb tranzitivuniformizà
UNIFORMIZÁ, uniformizez, vb. I. Tranz. A da un caracter uniform, a face să fie uniform. – Din fr. uniformiser. verb tranzitivuniformiza
*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele. verb tranzitivuniformizez
uniformizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uniformizat | uniformizatul | uniformizată | uniformizata |
plural | uniformizați | uniformizații | uniformizate | uniformizatele | |
genitiv-dativ | singular | uniformizat | uniformizatului | uniformizate | uniformizatei |
plural | uniformizați | uniformizaților | uniformizate | uniformizatelor |