www.ReduPedia.ro
Definitie unic - ce inseamna unic - Dex Online

unic definitie

ÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepțional, fără seamăn, incomparabil. [Cf. lat. unicus, fr. unique]. adjectiv unic

ÚNIC, -Ă adj. 1. singur, într-un exemplar; numai unul. 2. excepțional, fără seamăn, incomparabil. (< fr. unique, lat. unicus) adjectiv unic

únic adj. m., pl. únici; f. únică, pl. únice adjectiv unic

*únic, -ă adj. (lat. únicus). Singur: fiŭ unic, exemplar unic. Incomparabil, fără seamăn: un talent unic. – Fals uníc (după fr.). adjectiv unic

unic a. 1. singur: fiu unic; 2. fig. incomparabil: om unic, lucru unic. adjectiv unic

ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. adjectiv unic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului unic

unic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular unic unicul 'unică unica
plural unici 'unicii 'unice unicele
genitiv-dativ singular 'unic unicului unice 'unicei
plural 'unici unicilor 'unice 'unicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z