ușor definitie

ușór1 adj. m., pl. ușóri; f. ușoáră, pl. ușoáre adjectiv ușor

ușór2 s. m., pl. ușóri adjectiv ușor

1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1. adjectiv ușor

UȘÓR2, -OÁRĂ, (I, II) ușori, -oare, adj., (III) adv. I. Adj. 1. Care are greutate mică, care cântărește puțin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeței pe care stă. ◊ Industrie ușoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum și articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie ușoară = categorie la box, lupte și haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 și 61 kg. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conține greutăți. ◊ Expr. (A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fii) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puțin, piitându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaș, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul; p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puțin, redus (ca volum, amploare, consistență, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezești cu ușurință la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniștit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre țesături; p. anal. despre aburi, ceață) Rar, subțire, fin. II. Adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligații materiale), care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viață, trai) Fără griji; comod, bun. ◊ (Reg.; substantivat; în expr.) Mai cu ușorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăți, care este lesne de înțeles sau de realizat; simplu. ◊ Muzică ușoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. ◊ Loc. adv. (Pop.; substantivat) Cu ușorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ◊ Moravuri ușoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanță; neînsemnat. III. Adv. 1. încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu ușurință, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, ușuratic. ◊ Expr. A lua ușor sau a trece ușor peste un lucru = a nu acorda importanța cuvenită unui lucru. 4. Puțin. [Var.: (înv. și reg.) ușure adj., adv.] – Din [mai] iușor (înv. „ușor2” < lat. levis + suf. -ușor). adjectiv ușor

ușór (ușoáră), adj.1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistență. – 5. Inconstant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. ușure, înv. i(u)șor. Mr. li(c)șor, megl. licșor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -șor.Der. ușura, vb. (a face mai ușor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști); ușurătate, s. f. (lejeritate, nesocotință; facilitate), înv.; ușuratic (var. ușuratec), adj. (nesocotit, inconstant); ușurel, adj. (mai ușor; adv., încet, cu calm); ușurime, s. f. (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță); ușurință, s. f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotință). adjectiv ușor

2) ușór și (vechĭ) ĭușór, -oáră adj. (lat. lĕvis, ușor, de unde s´a făcut *lieŭ, apoĭ [cu sufixu diminutival -șor, -ușor] *lĭușor, ĭușor, ușor; it. lĭeve, pv. leu; fr. léger, d. lat. pop. *leviarius, de unde și it. leggiero și sp. ligero). Care nu trage mult în cumpănă, care nu e greŭ de ridicat: aluminiu e un metal ușor, a fi ușor ca pufu. Lesne de mistuit: bucate ușoare. Supțire [!]: o haĭnă ușoară. Sprinten, vioĭ: mă simt ușor pe ziŭa de azĭ. Nu cu armament greŭ: cavalerie ușoară (adică fără suliță). Delicat, abea [!]: o ușoară atingere cu aripa. A avea mîna ușoară, a opera cu îndemănare (ca chirurg ș. a.). Lesne de suferit: pedeapsă ușoară. Nu grav: rană, greșală [!] ușoară. Fácil, lesne de făcut: lucrare ușoară. Superficial: spirit ușor. Care tratează un subĭect puțin important: poeziile ușoare ale luĭ Orațiŭ. Nestatornic, frivol, ușurel, ușuratic: om ușor. Curgător, care pare a fi scris fără trudă: stil ușor. Nu adînc, care se întrerupe la cel maĭ mic zgomot: somn ușor. Țărîna ușoară. V. țărînă. Adv. Pufu trage ușor în cumpănă; îmbrăcat ușor (supțire [!]); a călca ușor (nu îndesat); armat ușor; atins ușor; pedepsit ușor; rănit ușor; a lucra, a scrie ușor; a dormi ușor. A lua ușor, a considera cu ușurință, a nu da multă atențiune. – În Munt. vest ușure. Vechĭ ișor (și azĭ în Trans.). adjectiv ușor

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. 'üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm. adjectiv ușur

ușor a. și adv. 1. care nu trage mult în cumpănă, care nu apasă tare: sarcină ușoară; 2. puțin sensibil: o boare ușoară, haine ușoare; 3. sprinten: pas ușor, cavalerie ușoară; 4. lesne de mistuit: mâncări ușoare; 5. superficial: ideie ușoară; poezii ușoare, poezii scurte despre un subiect puțin important; 6. fig. nestatornic, frivol: ușor la minte; 7. care se poate face fără greutate: lucrare ușoară; 8. care nu trădează vr’o sforțare: stil curgător și ușor. [Vechiu-rom. iușor, diminutiv din iu = lat. LEVIS]. adjectiv ușor

UȘÓR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum. adjectiv ușor

FEMEIE DE MORAVURI UȘOARE balercă, bambilici, bașoaldă, bașoldină, bucățică bună, ciocănitoare, crăiță, damicelă, femeie slabă la refuz, finfă, jagardea, matracucă, mesalină, metreancă, munfă, paceaură, panaramă, papiță, pațachină, pipiță, pițipoancă, poamă, pocnitoare, podoabă, sugativă, știoaflă, teleică, tipesă, Venus din Milosu. adjectiv femeiedemoravuriușoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ușor

ușor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular or orul ușoa ușoara
plural ori orii ușoare ușoarele
genitiv-dativ singular or orului ușoare ușoarei
plural ori orilor ușoare ușoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z