tăciunáș s. m., pl. tăciunáși substantiv masculintăciunaș
TĂCIUNÁȘ, tăciunași, s. m. Diminutiv al lui tăciune. – Tăciune + suf. -aș. substantiv masculintăciunaș
tăciunaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tăciunaș | tăciunașul |
plural | tăciunași | tăciunașii | |
genitiv-dativ | singular | tăciunaș | tăciunașului |
plural | tăciunași | tăciunașilor |