târâtor definitie

credit rapid online ifn

tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil [!]: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare. adjectivtîrîtor

târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre adjectivtârâtor

credit rapid online ifn

tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici. adjectivtărîtor

TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. - Târî + suf. -tor. adjectivtârâtor

târâtoáre s. f., g.-d. art. târâtoárei; pl. târâtoáre adjectivtârâtoare

taratór n., pl. oare (turc. bg. tarator). Cov. Sec. 19. Scordalea. temporartarator

tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici. temporartărîtor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitârâtor

târâtor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târâtor târâtorul târâtoare târâtoarea
plural târâtori târâtorii târâtoare târâtoarele
genitiv-dativ singular târâtor târâtorului târâtoare târâtoarei
plural târâtori târâtorilor târâtoare târâtoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z