tâlhărea definitie
- Vezi aici mai multe rimetâlhărea
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutâ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutâl
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curea
tîlhăreá f., pl. ele (dim. fem. d. tîlhar fiind-că crește la umbră orĭ la desiș). Trans. Crestățea. substantiv feminintîlhărea
tâlhăreá s. f., art. tâlhăreáua, g.-d. art. tâlhărélei; pl. tâlhăréle, art. tâlhărélele substantiv feminintâlhărea
tâlhăreà f. Bot. Tr. crestățea. substantiv feminintâlhăreà
TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea. substantiv feminintâlhărea
crestățeá f., pl. ele (d. crestat 2, pin [!] aluz. la frunze). Un fel de lăptucă (lactuca sagittata), numită și susaĭ de pădure și (Trans.) tîlhărea. substantiv feminincrestățea
tâlhărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 să tâlhăreáscă verb tranzitivtâlhări
tâlhărì v. a jefui și ucide. verb tranzitivtâlhărì
TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar. verb tranzitivtâlhări
2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-. verb tranzitivtîlhăresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitâlhărea
| tâlhărea | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tâlhărea | tâlhăreaua |
| plural | tâlhărele | tâlhărelele | |
| genitiv-dativ | singular | tâlhărele | tâlhărelei |
| plural | tâlhărele | tâlhărelelor | |