TURJÁN, turjeni, s. m. (Reg.) Cocean, strujan. – Din strujan. substantiv masculinturjan
struján (Mold.) și turján (Trans.) m. (ung. torzs, torzsa, strujan; törzs, trunchĭ). Cotor de popușoĭ: o colibă de strujenĭ (pl. în -enĭ, după cocean, -enĭ ș. a.). – În Trans. și tujlean și tuleŭ, în Mold. nord hluj, hlujan și cĭoclej, în sud cĭocan, în Munt. cocean. substantiv masculinstrujan
turjan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turjan | turjanul |
plural | turjeni | turjenii | |
genitiv-dativ | singular | turjan | turjanului |
plural | turjeni | turjenilor |