TURBIÓN s.n. (Franțuzism) Vârtej (de apă sau de aer). [Pron. -bi-on, pl. -onuri, -oane. / < fr. tourbillon]. substantiv neutruturbion
TURBIÓN s. n. vârtej (de apă sau de aer). (< fr. tourbillon) substantiv neutruturbion
turbión (rar) (-bi-on) s. n., pl. turbioáne substantiv neutruturbion
TURBIÓN, turbioane, s. n. (Rar) Vârtej (de apă sau de aer). [Pr.: -bi-on] – Din fr. tourbillon. substantiv neutruturbion
turbilion n. vârtej: (diavoli) treceau ca turbilioane de flăcări infernale BOL. (= fr. tourbillon). substantiv neutruturbilion
turbion substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turbion | turbionul |
plural | turbionuri | turbioanele | |
genitiv-dativ | singular | turbion | turbionului |
plural | turbioane | turbionurilor |