tuci definitie
- Vezi aici mai multe rimetuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutuc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuci
túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu). substantiv neutrutuci
tuci s. n., (vase) pl. túciuri substantiv neutrutuci
tucĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] tuç, tuc, bronz; ngr. túdzi [scris tútzi], bg. sîrb. tuč). Schijă, fontă, aliaj de fer [!] cu cărbune. Munt. Ceaun (Iov. 94). substantiv neutrutucĭ
TUCI, (2), tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç). substantiv neutrutuci
ceaún n., pl. e (rut. čaun, čahun, čavun, ceaun, d. tăt. ča[h]un; rus. čugún, fontă, tucĭ). Vas de fontă în care se face mămăligă. Cumpăna orizontală a zidaruluĭ. – În Munt. și ceaon (pl. oane) și tucĭ. substantiv neutruceaun
tuciu n. 1. fier combinat cu carbon; 2. vas de tuciu (numit obișnuit ceaun). [Turc. TUČ, bronz]. substantiv neutrutuciu
țuc, a -á v. tr. (var. din a țocăi. Cp. cu sîrb. cukati, a izbi, bg. cukam, beaŭ vin mult). Trans. Ban. Fam. Sărut, pup. verb tranzitivțuc
țucá, țuc, vb. intranz. – A săruta: „Țucu-i ochii lui cei dragi” (Calendar 1980: 100). – Din țoc „cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut„. verb tranzitivțuca
țucá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 țúcă verb tranzitivțuca
ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc. verb tranzitivțuca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluituci
| tuci substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tuci | tuciul |
| plural | tuciuri | tuciurile | |
| genitiv-dativ | singular | tuci | tuciului |
| plural | tuciuri | tuciurilor | |