TRUNCHIÉRE s.f. Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei; tăiere, ciuntire. [Pron. -chi-e-. / < trunchia]. substantiv feminintrunchiere
TRUNCHIÉRE, trunchieri, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. trunchia. substantiv feminintrunchiere
TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer]. verb tranzitivtrunchia
TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer) verb tranzitivtrunchia
trunchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiáză, 1 pl. trunchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchiéze; ger. trunchiínd (-chi-ind); part. trunchiát verb tranzitivtrunchia
trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte. verb tranzitivtrunchià
trunchéz, a -cheá v. tr. (d. trunchĭ după fr. tronquer, d. lat. truncare). Rătez [!] (taĭ orĭ frîng): a trunchea o státuă. Fig. Prescurtez urîțind: a trunchea o poemă. – În vest -chĭat, ca și deochĭat, deșuchĭat, întortochĭat, urechĭat. verb tranzitivtrunchez
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi. verb tranzitivtrunchia
trunchiere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trunchiere | trunchierea |
plural | trunchieri | trunchierile | |
genitiv-dativ | singular | trunchieri | trunchierii |
plural | trunchieri | trunchierilor |