trucă definitie
- Vezi aici mai multe rimetrucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutru
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuucă
TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck]. substantiv feminintrucă
TRÚCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck) substantiv feminintrucă
TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick. substantiv feminintrucă
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer]. verb tranzitivtruca
trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză verb tranzitivtruca
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer. verb tranzitivtruca
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer) verb tranzitivtruca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitrucă
| trucă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | trucă | truca |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | truci | trucăi |
| plural | — | — | |