TRICOTÍN s.n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var. tricotină s.f. / < fr. tricotine]. substantiv neutrutricotin
TRICOTÍN s. n. țesătură specială pentru taioare și mantouri. (< fr. tricotine) substantiv neutrutricotin
tricotín (rar) s. n. substantiv neutrutricotin
tricotin substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tricotin | tricotinul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tricotin | tricotinului |
plural | — | — |