tremurătúră (tremur) s. f., g.-d. art. tremurătúrii; pl. tremurătúri substantiv feminintremurătură
tremurătúră f., pl. ĭ. Rezultatu orĭ felu tremurăriĭ: tremurăturile mînilor [!] bătrînuluĭ, tremurăturile vociĭ, ale scrisuluĭ. Vibrațiune: tremurăturile uneĭ coarde. substantiv feminintremurătură
tremurătură f. tremur prelungit. substantiv feminintremurătură
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură. substantiv feminintremurătură
| tremurătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tremurătură | tremurătura |
| plural | tremurături | tremurăturile | |
| genitiv-dativ | singular | tremurături | tremurăturii |
| plural | tremurături | tremurăturilor | |