trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadara, 2011). – Din treabă (< sl. trěba) + -ălui. verb tranzitivtrebălui
trebăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 să trebăluiáscă verb tranzitivtrebălui
trebăluì v. Mold. a face o treabă: n’o putea ceva trebălui p’acolo GR. verb tranzitivtrebăluì
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.4 verb tranzitivtrebălui
trebăluĭésc v. intr. (d. treabă). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin [!] casă: trebăluind de mic copil (Sov. 210). verb tranzitivtrebăluĭesc
trebălui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)trebălui | trebăluire | trebăluit | trebăluind | singular | plural | ||
trebăluind | trebăluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | trebăluiesc | (să)trebăluiesc | trebăluiam | trebăluii | trebăluisem | |
a II-a (tu) | trebăluiești | (să)trebăluiești | trebăluiai | trebăluiși | trebăluiseși | ||
a III-a (el, ea) | trebăluiește | (să)trebăluiai | trebăluia | trebălui | trebăluise | ||
plural | I (noi) | trebăluim | (să)trebăluim | trebăluiam | trebăluirăm | trebăluiserăm | |
a II-a (voi) | trebăluiți | (să)trebăluiți | trebăluiați | trebăluirăți | trebăluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | trebăluiesc | (să)trebăluiască | trebăluiau | trebăluiră | trebăluiseră |