TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba expresia, înfățișarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare]. verb tranzitivtransfigura
TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-și) schimba expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare) verb tranzitivtransfigura
!transfigurá (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigureáză verb tranzitivtransfigura
TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare. verb tranzitivtransfigura
*transfiguréz v. tr. (lat. transfigurare). Schimb fața unuĭ om: bucuria îl transfigurase. verb tranzitivtransfigurez
transfigura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)transfigura | transfigurare | transfigurat | transfigurând | singular | plural | ||
transfigurând | transfigurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | transfigurez | (să)transfigurez | transfiguram | transfigurai | transfigurasem | |
a II-a (tu) | transfigurezi | (să)transfigurezi | transfigurai | transfigurași | transfiguraseși | ||
a III-a (el, ea) | transfigurează | (să)transfigurai | transfigura | transfigură | transfigurase | ||
plural | I (noi) | transfigurăm | (să)transfigurăm | transfiguram | transfigurarăm | transfiguraserăm | |
a II-a (voi) | transfigurați | (să)transfigurați | transfigurați | transfigurarăți | transfiguraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | transfigurează | (să)transfigureze | transfigurau | transfigurară | transfiguraseră |