transfer definitie
- Vezi aici mai multe rimetransfer
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cufer
TRANSFÉR s.n. 1. Transferare. ♦ Transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligații de la o persoană la alta, respectând anumite formalități. 2. (Psih.) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 3. (Tehn.) Trecere a energiei de la un generator la un receptor. ♦ Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. [Pl. -ruri, -re. / < fr. transfert]. substantiv neutrutransfer
TRANSFÉR s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucător profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligații de la o persoană la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale și oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parâme și macarale asemănătoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament în altul, fără distrugerea înregistrării originale. (< fr. transfert) substantiv neutrutransfer
!transfér s. n., pl. transféruri substantiv neutrutransfer
TRANSFÉR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert. substantiv neutrutransfer
1) *transfér n., pl. urĭ (fr. transfert). Jur. Com. Acțiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. – Maĭ bine translațiune. substantiv neutrutransfer
2) *transfér, a -á v. tr. (fr. transférer, d. lat. transferre, translatum, a duce dincolo. V. con-fer, pre-fer). Permut: a transfera un funcționar. Transmit o posesiune (rentă, acțiunĭ ș. a.). verb tranzitivtransfer
!transferá (a ~) vb., ind. prez. 3 transféră verb tranzitivtransfera
TRANSFERÁ vb. I. tr., refl. A (se) muta dintr-o localitate în alta sau de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. ♦ tr. A transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). [P.i. transfér, 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. transférer, cf. lat. transferre]. verb tranzitivtransfera
TRANSFERÁ vb. I. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. II. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). ◊ (cont.) a face să treacă o sumă dintr-un cont în altul, prin virament. (< fr. transférer) verb tranzitivtransfera
transferà v. 1. a face să treacă dintr’un loc într’altul; 2. fig. a ceda altuia: a transfera un drept cuiva. verb tranzitivtransferà
TRANSFERÁ, transfer, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. + Tranz. A transmite un drept. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere, o transmitere de energie, de căldură etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. – Din fr. transférer. verb tranzitivtransfera
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitransfer
| transfer substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | transfer | transferul |
| plural | transferuri | transferurile | |
| genitiv-dativ | singular | transfer | transferului |
| plural | transferuri | transferurilor | |