TRANSBORDÁRE s.f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei; transbord. [< transborda]. substantiv feminintransbordare
transbordáre (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordắrii; pl. transbordắri substantiv feminintransbordare
TRANSBORDÁRE, transbordări, s. f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei. – V. transborda. substantiv feminintransbordare
TRANSBORDÁ vb. I. tr. A trece (călători, mărfuri etc.) dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. [< fr. transborder]. verb tranzitivtransborda
TRANSBORDÁ vb. I. tr. a trece călători, mărfuri dintr-un vapor, tren etc. în altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder) verb tranzitivtransborda
transbordá (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordeáză verb tranzitivtransborda
transbordà v. a transporta dintr’o corabie într’alta, dintr’un tren într’altul. verb tranzitivtransbordà
TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfuri sau persoane dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder. verb tranzitivtransborda
*transbordéz v. tr. (fr. transborder, d. trans-, dincolo și bord, bord). Transport de pe un bord (saŭ dintr´un tren, dintr´un vagon de tranvaĭ [!]) pe altu. – S cĭocnindu-se de b, se pron. și se poate scrie tranzbordéz. verb tranzitivtransbordez
transbordare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | transbordare | transbordarea |
plural | transbordări | transbordările | |
genitiv-dativ | singular | transbordări | transbordării |
plural | transbordări | transbordărilor |