TRAHÍT s.n. Rocă vulcanică de formație recentă, având compoziția sienitului. [< fr. trachyte]. substantiv neutrutrahit
TRAHÍT s. n. rocă efuzivă, cu structură porfirică, având compoziția sienitului. (< fr. trachyte) substantiv neutrutrahit
trahít s. n., pl. trahíte substantiv neutrutrahit
*trahít n., pl. urĭ (fr. trachyte m., it. trachite f., sp. traquita f., d. vgr. trahýtes, -hýtetos, asperitate). Min. Un fel de peatră [!] vulcanică de tip porfiroid, ușoară, dură și poroasă și foarte prețuită la construcțiunĭ. substantiv neutrutrahit
TRAHÍT, trahite, s. n. Rocă vulcanică de formație recentă, cu compoziție asemănătoare cu a sienitului, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. trachyte. substantiv neutrutrahit
trachit n. rocă cristalină porfirică. substantiv neutrutrachit
trahit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | trahit | trahitul |
plural | trahite | trahitele | |
genitiv-dativ | singular | trahit | trahitului |
plural | trahite | trahitelor |