torțél s. m., pl. torțéi substantiv masculintorțel
tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128. substantiv masculintortel
torțél, V. tortel. substantiv masculintorțel
torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir]. substantiv masculintorțel
TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fară frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort1 + suf. -el. substantiv masculintorțel
tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128. temporartortel