toldắu (-daíe), s. n. – (Banat) Cui, șurub. Mag. toldó (Candrea). substantiv neutrutoldău
toldău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | toldău | toldăul |
plural | toldaie | toldaiele | |
genitiv-dativ | singular | toldău | toldăului |
plural | toldaie | toldaielor |