TOKAMÁK s. n. instalație folosită la studiul reacțiilor termonucleare controlate, în vederea menținerii plasmei într-un spațiu limitat, izolată termic, la temperaturi de milioane de grade, cu ajutorul unor câmpuri magnetice de tip special. (< germ. Tokamak) substantiv neutrutokamak
tokamak substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tokamak | tokamakul |
plural | tokamakuri | tokamakurile | |
genitiv-dativ | singular | tokamak | tokamakului |
plural | tokamakuri | tokamakurilor |