Definitie toco - ce inseamna toco

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. substantiv feminintocă

TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) substantiv feminintocă

tócă s. f., g.-d. art. tócii; pl. toci substantiv feminintocă

tocă f. pălărie fără borduri a judecătorilor, magistraților: tocă de catifea neagră! (= fr. toque). substantiv feminintocă

tócă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque. – Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea). substantiv feminintocă

*tócă f., pl. ĭ (fr. toque. V. tichie). Un fel de potcap pe care-l poartă magistrațiĭ și avocațiĭ în ședință. Un fel de pălărie de cocoană. substantiv feminintocă

TÓCĂ, toci, s. f. 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque. substantiv feminintocă

TOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) naștere”, „natal”, „natalitate”. [< fr., it. toco-, cf. gr. tokos]. substantiv masculintoco

TOCO¹-, -TÓC, -TOCHÍE, -TOCÍE elem. „naștere, procreare, înmulțire”. (< fr. toco-, -toque, -tokie, -tocie, cf. gr. tokos) substantiv masculintoco

TOCÓ² s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gâtul și pieptul alb, iar ciocul roșu cu galben și negru. (< germ. Toko) substantiv masculintoco

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z

toco substantiv masculin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	toco	tocoul
nominativ-acuzativ	plural	toco	—
genitiv-dativ	singular	toco	tocoului
genitiv-dativ	plural	toco	—

toco definitie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitoco