toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător. substantiv masculintoboșar
toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș. substantiv masculintoboșar
toboșár s. m., pl. toboșári substantiv masculintoboșar
toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS]. substantiv masculintoboșar
TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș. substantiv masculintoboșar
toboșar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | toboșar | toboșarul |
plural | toboșari | toboșarii | |
genitiv-dativ | singular | toboșar | toboșarului |
plural | toboșari | toboșarilor |