TIRISTÓR s.n. (Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care pot bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. [Et. incertă]. substantiv neutrutiristor
TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor) substantiv neutrutiristor
TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor cu trei electrozi (anod, catod și electrod), funcționând ca o diodă semiconductoare cu electrod de comandă. – Din engl., fr. thyristor. substantiv neutrutiristor
tiristor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tiristor | tiristorul |
plural | tiristoare | tiristoarele | |
genitiv-dativ | singular | tiristor | tiristorului |
plural | tiristoare | tiristoarelor |