TIPELCIUÍ, tipelciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A frământa mămăliga în mâini. ♦ A frământa lutul cu picioarele până când devine bun de folosit la lipit. verb tranzitivtipelciui
tipelciui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)tipelciui | tipelciuire | tipelciuit | tipelciuind | singular | plural | ||
tipelciuind | tipelciuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | tipelciuiesc | (să)tipelciuiesc | tipelciuiam | tipelciuii | tipelciuisem | |
a II-a (tu) | tipelciuiești | (să)tipelciuiești | tipelciuiai | tipelciuiși | tipelciuiseși | ||
a III-a (el, ea) | tipelciuiește | (să)tipelciuiai | tipelciuia | tipelciui | tipelciuise | ||
plural | I (noi) | tipelciuim | (să)tipelciuim | tipelciuiam | tipelciuirăm | tipelciuiserăm | |
a II-a (voi) | tipelciuiți | (să)tipelciuiți | tipelciuiați | tipelciuirăți | tipelciuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | tipelciuiesc | (să)tipelciuiască | tipelciuiau | tipelciuiră | tipelciuiseră |