TIMPANÍSM s.n. (Med.) 1. Creștere a sonorității pulmonare prin aerație intensă. 2. Meteorism; timpanită (2). [ < fr. tympanisme]. substantiv neutrutimpanism
TIMPANÍSM s. n. 1. timpanită. 2. sunet care se aude la percuția unui abdomen balonat. (< fr. tympanisme) substantiv neutrutimpanism
timpanísm (rar) s. n. substantiv neutrutimpanism
TIMPANÍSM s. n. (Rar) Boală care se manifestă prin balonarea abdomenului, din cauza gazelor aflate în intestine; timpanită. – Din fr. tympanisme. substantiv neutrutimpanism
timpanism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | timpanism | timpanismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | timpanism | timpanismului |
plural | — | — |