tichiúță f., pl. e. Tichie mică. Tichiuță, nume ironic dat diavoluluĭ din pricina tichiuțeĭ roșiĭ pe care ĭ-o atribue [!] poporu și care-l face nevăzut. substantiv feminintichiuță
Tichiuță f. nume ironic dat necuratului (căruia poporul îi atribue o tichie roșie care îl face nevăzut). substantiv feminintichiuță
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (în basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u-] – Tichie + suf. -uță. substantiv feminintichiuță
tichiuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tichiuță | tichiuța |
plural | tichiuțe | tichiuțele | |
genitiv-dativ | singular | tichiuțe | tichiuței |
plural | tichiuțe | tichiuțelor |