TEÓRBĂ s.f. Instrument muzical mai mare ca lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pron. te-or-. / < fr. théorbe]. substantiv femininteorbă
TEÓRBĂ s. f. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave. (< fr. théorbe) substantiv femininteorbă
*teórbă (eo 2 silabe) f., pl. e (fr. téorbe m., d. it. tiorba). Un fel de cobză maĭ mare care avea, pe lîngă coardele obișnuite, alte cîteva p. sunetele maĭ groase. V. cobuz. substantiv femininteorbă
teórbă (te-or-) s. f., g.-d. art. teórbei; pl. teórbe substantiv femininteorbă
TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. substantiv femininteorbă
teorbă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | teorbă | teorba |
plural | teorbe | teorbele | |
genitiv-dativ | singular | teorbe | teorbei |
plural | teorbe | teorbelor |